Din seria “Ce vreau eu”- episodul “IN VIITOR” mai 28, 2008

 

Mai bine- zis ce Nu vreau eu sa fiu IN VIITOR.

Simplu.

Nu vreau ca intr- o buna zi sa ma pomenesc cu o fusta mare si labartata crescandu-mi pe mine, cu o plasa de cumparaturi crescandu- mi in mana, cu un permanent teapan crescandu- mi pe cap si cu o fata cazuta si plina de riduri.

Nu vreau sa adorm seara de seara langa un barbat suferind de chelire prematura, plin de candoare si total lipsit de tact.

Nu vreau sa am copii Cosmopolitan, superficiali, razgaiati si traumatizati de fotomodele si autoanalize.

Nu vreau sa ajung una din batranelele alea frustrate, care pufaie dezaprobator cand o fetiscana zambareata se aseaza pe scaun intr- unul din aglomeratele mijloace de transport.

Nu vreau sa regret ca am facut un anumit lucru de- a lungul existentei mele sau, si mai rau,  sa regret ca nu l- am facut.

Din seria “Ce vreau eu”- episodul “ACUM” mai 18, 2008

Vreau sa termin de scris referatul la istoria Spaniei.

Aiurea, de fapt vreau sa ma apuc sa- l scriu, ca mai apoi, eventual, sa- l si termin. Initial am avut de gand sa scriu doua, chiar; m- am razgandit. Mai am de lucrat ceva si pentru Latina, plus de invatat la Romana.

Vreau jeleuri. Multe, colorate. O punga mare daca se poate.

Vreau sa ies afara, nu sa ma gandesc daca e bine sau nu ca am renuntat sa scriu al doilea referat.  

Vreau sa vina vacanta, sa vina zilele alea in care sa ma plictisesc de moarte… zilele alea in care la buletinul meteo, o duduie cu picioare dezgolite si zambet fortat anunta 37.5 grade Celsius, cand afara sunt de fapt 40. La umbra.

Vreau un pahar cu suc de portocale rosii. Rece. Si mai vreau sa aud pe fundal cum se sparg valurile pe dig sau sa simt cum se misca nisipul incins sub talpile mele.

Vreau sa fiu in alta parte. Nu pentru ca nu mi- ar fi bine aici, ci pentru ca tare bine mi- ar fi si acolo. Vreau acolo. Oriunde, dar sa fie acolo. Sa simt zapuseala translucida ce iese din asfaltul acolo- ului, sa admir vartejul pasilor grabiti, sa stau turceste, pe trotuar, undeva in centru si sa- l astept.

Vreau sa adie vantul.

Vreau sa fac o poza in tramvai, unde nu se simte niciodata adierea vantului. Poate ca de asta ar avea nevoie ca se capete o nota mai prietenoasa. Nu e bine. Tramvaiul ma duce cu gandul la scoala si nu vreau sa ma gandesc la ea acum.

Caut in jur ceva de care sa ma leg.

Am doua fire de orhidee in fata, care arata la fel cum aratau in zilele in care le- am primit. As vrea sa nu se ofileasca. Si as mai vrea ca musca pofticioasa care le da ocol, sa nu le mai dea ocol.

Ma intreb, oare exista astenie de vara?

Se vorbeste des despre astenia de primavara. Uita sa pomeneasca si de asteniile celorlalte anotimpuri si asa ajungem sa credem ca nici macar nu exista sau ele chiar nu exista?

-          De ce nu ar exista? zice Alex. Exista astenie de orice. Eu le numesc depresii… Sunt bianotimpale.

Pfff… A zis depresie??? Pai e “the D word”! N- ai voie sa mentionezi „the D word” fara sa te astepti ca musca din camera sa se opreasca automat, sa- ti scoata limba si sa bazaie: EMO!!!

Uite, as vrea ca posturile TV sa nu mai pomeneasca de emo. Ma irita.

Si apropo, trebuia sa ma anunte si pe mine cineva ca am inceput sa proiectez lucruri si sa scriu ce „as vrea sa se intample”, in loc de ce „vreau sa se intample” . Tare greu e sa te mentii in indicele temporal „acum”. Intotdeauna esti tentat sa vrei lucruri care sa- ti foloseasca in viitor, uitand astfel sa traiesti pentru prezent.

Vreau sa termin de scris referatul la istoria Spaniei.

Aiurea, de fapt ma apuc sa- l scriu, ca mai apoi, eventual, sa- l si termin.