Vartej de adulmecare si prizare al tuturor privelistilor si sunetelor acestui oras.
Ora pranzului.
Soarele se reflecta strident in geamurile cladirii imense de langa trecerea de pietoni plina de pasi grabiti. Tocurile doamnelor sau ale pustoaicelor de liceu ce se vor emancipate clincane vesel, acompaniate de claxoanele soferilor la fel de grabiti si stresati, insa nu satui de comentarii usor perverse.
Prin frenezia si nebunia incantatoare a orasului supra-aglomerat, incearca sa- si faca loc o fata mica de inaltime care-si tine capul plecat si care se uita ocazional la persoanele ce trec nepasatoare pe langa ea.
Isi verifica ceasul si grabeste ritmul. Abandoneaza pana si misiunea de gasire a hranei, in detrimentul fiselor ce flutura vesele in mana ei, asteaptand sa fie completate de straini plictisiti sau prea putin interesati.
Trupul bondoc, acoperit de o vesta deschisa la culoare, in nasturi, si de o fusta de stofa in carouri, pana la genunchi, isi face loc prin multimea absorbita de propriile interese sociale… sau de magazinele imbietoare. Piciorusele scunde si impanate, invaluite intr- un dres alb, simplu, inacaltate in pantofi retro isi croiesc drum intr- un ritm aproape masinal, si totusi semi- impiedicat printre zapuseala ce iese din trotuare.
