Din seria „Ce cred eu despre” – episodul „PRIETENIE” iunie 4, 2008

As we go on
We remember
All the times we
Had together
And as our lives change
Come Whatever
We will still be
Friends Forever

Din seria „Ce cred eu despre” – episodul „RELIGIE SI CREDINTA” iunie 4, 2008

Concepte mult prea greu de caracterizat.

E foarte greu sa crezi ca ( scuze cacofonia) crezi in ce crezi ca (scuze din nou cacofonia) crezi.  

Din seria „Ce cred eu despre” – episodul „Cariera” iunie 4, 2008

 

Auzi des din gurile gospodinelor implinite din toate punctele de vedere replici de genul „Voi fetele preocupate de cariera trebuie sa va axati si pe implinirea personala, ca doar vorba aia, ceasul biologic nu se opreste: TIC- TAC- TIC- TAC!” . Ajungi sa te intrebi de unde grija asta subita pentru implinirea persoanla a fiecaruia… si ajungi sa te mai intrebi de ce e asa atat de rau sa- ti doresti o cariera solida si mai apoi o familie? Nu mai traim pe vremea lui Pazvante, cand copile de 14 ani erau casatorite, aveau deja 2 copii si un al treilea pe drum, se ingrijeau de gospodarie, calcau, crosetau, spalau perdele, bandajau si isi consolau barbatul frustrat, obosit si scarbit, mancator de ciorba si fan al placintelor cu branza.

Stabiliatate, echilibru si independenta, servita cu garnitura de dragoste si pace interioara. Asta e reteta.

Din seria „Ce cred eu despre” – episodul „Societate” iunie 4, 2008

Simplu. Cuvinte caracteristici ale societatii in care traim:

-          nepasare

-          indiferenta

-          nepasare

-          egoism

-          nepasare

-          individualism

-          nepasare

-          rautate

-          nepasare

-          falsitate

-          nepasare

-          ipocrizie

-          nepasare

-          sictir

-          nepasare

 

Din cand in cand mai dai si de oameni care ies din tipare. Foarte rar.

Bine, bine… Aproape deloc.

Din seria „Ce cred eu despre” – episodul „FAMILIE IN GENERAL” iunie 4, 2008

Cand pleaca de la serviciu, femeile casatorite izbucnesc mereu in plans, deoarece, desi extenuate, vor trebui sa curete cartofi si sa puna rufele la spalat, in vreme ce sotii lor, umflati si balonati vor zacea tolaniti pe canapea, uitandu- se la meciul de fotbal si tanjind dupa seminte.

In alte seri, stand acasa cu sorturile lor mizerabile pe dinainte, se vor cufunda in disperare, dupa ce sotii lor le vor fi sunat spunand ca vor intarzia din nou de la serviciu, in timp ce, pe fundal, se aud chicoteli de secretare sexy.

Urmeaza episodul „Tradati in dragoste” sau „Test de fidelitate”  in care toata tara afla de cele intamplate. Copiii raman traumatizati si astfel tot conceptul de baza al FAMILIEI se prabuseste instantaneu. Al FAMILIEI care reprezinta stalpul societatii, al FAMILIEI care are functie de status, de protectie, de socializare, afectiva, economica s.a.m.d

Cam asta reprezinta familia din Romania anului 2008, in cazuri dintre cele mai rele.

Exista si cazuri bune si mai bune, desigur. Ganditi- va voi la ele.

Din seria “Ce cred eu despre”- episodul “LUCRURILE/IDEILE/ACTIVITATILE EXTREME” iunie 3, 2008

M- am nascut cu un caracter aventurier :> .

Sunt genul de persoana care se bucura in momentul in care omoara un paianjen sfaramandu- l in mana, sau care se mandreste cu faptul ca, in miez de noapte, a ajuns la toaleta fara sa aprinda lumina.

Cu asta cred ca am spus tot…

Din seria “Ce cred eu despre”- episodul “ORAS” iunie 3, 2008

Vartej de adulmecare si prizare al tuturor privelistilor si sunetelor acestui oras.

Ora pranzului.

Soarele se reflecta strident in geamurile cladirii imense de langa trecerea de pietoni plina de pasi grabiti. Tocurile doamnelor sau ale pustoaicelor de liceu ce se vor emancipate clincane vesel, acompaniate de claxoanele soferilor la fel de grabiti si stresati, insa nu satui de comentarii usor perverse.

Prin frenezia si nebunia incantatoare a orasului supra-aglomerat, incearca sa- si faca loc o fata mica de inaltime care-si tine capul plecat si care se uita ocazional la persoanele ce trec nepasatoare pe langa ea.

Isi verifica ceasul si grabeste ritmul. Abandoneaza pana si misiunea de gasire a hranei, in detrimentul fiselor ce flutura vesele in mana ei, asteaptand  sa fie completate de straini plictisiti sau prea putin interesati.

Trupul bondoc, acoperit de o vesta deschisa la culoare, in nasturi, si de o fusta de stofa in carouri, pana la genunchi, isi face loc prin multimea absorbita de propriile interese sociale… sau de magazinele imbietoare. Piciorusele scunde si impanate, invaluite intr- un dres alb, simplu, inacaltate in pantofi retro isi croiesc drum intr- un ritm aproape masinal, si totusi semi- impiedicat printre zapuseala ce iese din trotuare.

Din seria “Ce cred eu despre”- episodul “LUMEA DE AZI” iunie 3, 2008

In fiecare zi imi spune cineva cat sunt de fericit
Ca viata o traiesc di plin pentru ca am mobil si-s conectat,
Masina de spalat si espressor,televizor cu ecaran plat,calculator,
Si sunt special pentru ca am un card cu numele pe el
Cu care in curand o sa imi cumpar casa pe Pamant si cu garaj
Doua masini si-un rottweiler in curte
Si voi primi nevasta urata si cam proasta si doi copii la scoal-Americana
O bona care-mi e amanta si ma inseala si care vrea la sala,
Suntem cu totii o comunitate de vise sfaramate-n mii de rate
De vise sfaramate-n mii de rate

 

…

Iubita mea lucreaza intr-o cafenea
Vrea sa se faca actrita
In fiecare seara o iau si-o duc acasa
In doua camere si o terasa
Asa e casa noastra
Albastra
Iubita mea gateste,eu o ajut la vise
Apoi ma duc pe strazi si pe trotuare
Murdare de povestile cu creta
Si ma-ntalnesc cu 3 prieteni bagabontzi
Sunt bagabontzi dar ii cunosc de mic.
Si mergem la un net sa mai vedem cum e
Si care-i faza, si cum sta treaba
Iubita mea viseaza iar eu pun bani de-o parte
Ca sa o duc departe si sa calatorim
Sa ne iubim si sa dansam pe mese,
Asta-i povestea mea si vreau s-o dati la radio
S-auda toata lumea ca viata-i simpla si misto

 

 

Vama Veche- La radio

Din seria “Ce cred eu despre”- episodul “DRAGOSTE SI SEX” mai 26, 2008

 

DRAGOSTE

Simptomele prezentate apar de fiecare data cand o persoana reuseste sa se strecoare in coltul cu inima si isi gasesc remediu mai rar, fara celebra reteta compensata.

Noi…
Eu si tu…
Tu… esti o provocare pentru mine, ceva nou… Si ca tot ceea ce e nou, ma zapacesti, ma sperii.
Ma apropii si apoi ma departez, te vreau si nu te vreau, mi- e frica sa pierd controlul si in acelasi timp mi- e frica sa nu fiu in stare sa- l pierd.
Ma absorbi, ma consumi, ma devorezi, imi dai aripi, ma faci sa rad, sa plang si sa visez. Te urasc si te iubesc in acelasi timp. Intre mintea si inima mea e un zid asupra caruia toate eforturile mele se frang neputincioase. Cand am impresia ca l- am daramat, il simt tot mai puternic.

Totusi mi te strecori in suflet, prin toti porii, imi alini toti nervii si imi strabati ascunzisurile inimii, rascolindu- mi si tulburandu- mi gandurile. Mi te infiltrezi in sange, imi alergi prin vene ca o otrava.
Te iubesc sau te urasc, oare?
Te vad si atunci totul se schimba: inima mea tremura intr- o emotie aproape dureroasa. Nu te vad si ochii mei par neindemanatici, orbi, inutili.
Fiecare piatra din drumul spre tine devine absurda. Mi- e frica? Nu cred… inca nu, desi tot ce urmeaza e necunoscut. Alerg ultimii metri si mai apare o bucata si inca o bucata… Sunt o lasa fiindca cu cat ma apropii mai mult de tine, cu atat ma departez mai tare…
Si simt ca nu sunt eu daca nu esti tu langa mine- sunt doar singura cu putinul ramas din ceva ce am fost candva.
Apoi imi revin si- mi promit ca voi alerga prin furtuna, pana spre sfarsitul timpului, pana cand nu ma voi mai gandi la tine.
Si- apari din nou si camera goala se umple doar cu tine si ma gandesc cum ar fi sa alergam impreuna prin furtuna, sa stam pe acoperis si sa lasam ploaia sa ne stinga, sa ne faca sa uitam trecutul, sa dizolvam prezentul, sa eliminam viitorul.
Caut sa ma gandesc la altceva, dar nu reusesc. Din adancul inimii aud un glas limpede care- mi spune ca nu- mi esti indiferent. La inceput ma impotrivesc, apoi renunt. Glasul acesta imi insenineaza sufletul, se infige ca un ac si- l imblanzeste.
Si ma absorbi, ma consumi ma devorezi, imi dai aripi, ma faci sa rad, sa plang si sa visez.
Ajung sa ma intreb, chiar : oare va exista un sfarsit pentru noi? Dar mai ales, oare va exista un inceput? Voi ajunge vreodata sa citesc numele noastre scrijelite pe peretii locului secret? Ma voi convinge in final ca visurile mint si ca nicio lacrima n- a fost adevarata? Nu stiu… Mai e mult si pana atunci ma intreb mai degraba: te iubesc sau te urasc, oare?

SEX

Imaginile create sunt strict fictive si nu urmaresc realizarea unor aluzii, de orice tip ar fi ele.

Incepu o bura de ploaie marunta. Picaturile imi loveau spatele si umerii, exact asa cum gandurile imi izbeau peretii creierului in dorinta de al face sa reactioneze, sa se orienteze spre calea cea corecta. Ma ratacisem complet. Colindam confuza pe strazile necunoscute, uda leoarca, cu o glezna care incepuse din nou sa ma doara si cu vantul batandu- mi puternic in fata. Lumina stradala se opri brusc. Am inceput sa rasuflu din ce in ce mai greu, sa ma simt slabita, speriata si infrigurata.

Imi amintesc vag ce s- a intamplat… Nu mi- am mai putut sustine greutatea corpului si un vartej confuz si ametitor m- a cuprins in timp ce o peredea densa imi acoperea ochii.

Nu stiu dupa cat timp m- am trezit, insa cand am facut- o, eram intr- o camera destul de neingrijita. Mobila aproape inexistenta zacea acoperita de niste carpe albe, cateva suporturi de chitara stateau neclintite in colturi, si piese ratacite ale unor instrumente vechi isi faceau loc printre firele de praf adormite. Canapeaua extensibila ce imi servea pe post de pat era insa in perfecta opozitie cu restul incaperii: calda si cu un miros binefacator a proaspat. Mai multe lumanari aprinse luminau slab peretii, emanand un iz intepator de lemn dulce. Am cautat cu privirea un element cunoscut, ceva care sa- mi indice unde sunt, un semn, un sunet, o persoana… Nimic. In timp ce incercam sa ma ridic, o silueta a aparut de undeva din bezna si mi- a spus ca indicat ar fi sa raman acolo unde sunt.

         – Mai bine nu te ridica. Ai febra si ti s- a umflat putin glezna…

         - Cum am ajuns aici?

         – … cand te- am gasit pe strada, nu aratai deloc bine. N- am prea stiut ce sa fac. Mi- am dat seama ca cel mai aporpiat loc e vechea sala de repetitie.

         – Trebuie sa plecam. Nu pot sa stau aici cu mainile-n san si sa astept pan- o sa apara sau pana or s- o gaseasca. Daca o sa fie prea tarziu sau daca…

         – Shhh… Vreau sa stiu daca te doare glezna.

         – In momentul de fata, nu ma intereseaza nimic altceva decat sa- mi gasesc prietena, am spus destul de serioasa si oarecum indignata fata de ceea ce credeam ca se cheama nepasarea lui. Am incercat sa ma ridic, insa m- a impins cu grija in pat si a dat patura la o parte ca sa se uite la glezna.

         – Doare!

         – Ma gandeam…

         – Atunci de ce- ai mai apasat?

         S- a cotrobait prin buzunare, gasind in cele din urma tubul cu crema minune si incepand sa maseze cu grija zona inflamata.

         Ploaia lovea cu furie ferestrele micii incaperi, nelinistiti sub vagile desene in creta. Norii se scurgeau usor. Mi- era frig, frica si tremuram…

Atingerile delicate si privirea lui patrunzatoare s- au oprit asupra mea, m- au invaluit cu farmecul lor rece, strabatandu- mi trupul, tulburandu-l… A inceput sa- si plimbe varful degetelor de- a lungul piciorului, pe coapsa, pe talie, apoi pe brat si pe umar.

         – Cred ca te- ai zgariat in momentul in care ai cazut, e rosu, mi- a soptit.

         - … ustura putin.

         – Pot sa ma uit mai bine? a intrebat apropiindu- si buzele de ale mele, facandu- ma sa- i simt respiratia calda.

Am dat aprobator din cap, inchizand ochii, si asteptand sa- i simt atingerea.

Varful degetelor subtiri si usor reci au avut un efect calmant, intarit cateva secunde mai tarziu de apasarea dulce a buzelor carnoase si moi.

S- a oprit si am deschis ochii. Mi- a dat parul pe spate cu grija, sarutandu- ma usor pe frunte si pe ochi, si furios pe buze, infiorandu-ma. Apasarea ferma a mainilor lui pe sani, pe abdomen m- a facut sa suspin usor si sa-l recompensez incolacindu- mi picioarele in jurul mijlocului lui. I- am ridicat usor tricoul, sarutandu- l tandru pe fiecare particica a corpului ce mi se ivea in cale, simtind in acelasi timp cum camasa imi aluneca lin pe spate. 

         – Esti sigura ca…

I- am acoperit buzele cu degetul, continuand sa- i desfac cureaua. M- a intins cu grija si s- a acoperit pe jumatate cu cearsaful alb, incercand in felul asta sa ma protejeze de frigul ce se strecura din ce in cea mai neiertator in incapere. Tacerea a fost rupta datorita unui sunet slab si ascutit pe care nu l- am putut controla. Inima mi se zvracola intr- o emotie dureroasa. Se intamplase. Nu mai aveam sa fiu ceea ce fusesem pana atunci. Copilul disparea pentru totdeauna, facandu- i loc unei noi fiinte, formate din doi…